sconta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCONTÁ, scontez, vb. I.
Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont.
2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din
it. scontare.sconta (Dicționar de neologisme, 1986)SCONTÁ vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont.
2. (
Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it.
scontare].
sconta (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCONTÁ vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it.
scontare)
sconta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scontá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sconteázăscontà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.
sconta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCONTÁ, scontez, vb. I.
Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont.
2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. — Din
it. scontare.