sconta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCONTÁ, scontez, vb. I.
Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont.
2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din
it. scontare.