sconta - explicat in DEX

sconta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare.

sconta (Dicționar de neologisme, 1986)
SCONTÁ vb. I. tr. 1. A cumpăra sau a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (Fig.) A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte. [< it. scontare].

sconta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCONTÁ vb. tr. 1. a cumpăra, a vinde polițe înainte de scadență; a efectua un scont. 2. (fig.) a conta pe cineva, a-și face planuri dinainte. (< it. scontare)

sconta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scontá (a ~) vb., ind. prez. 3 sconteáză

scontà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scontà v. a plăti înainte de scadență cu ajutorul scontului.

sconta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. — Din it. scontare.