scont (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)SCONT, sconturi, s.n. Operație prin care o bancă comercială cumpără o cambie de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadență.
scont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului.
2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din
it. sconto.scont (Dicționar de neologisme, 1986)SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat.
2. (
Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it.
sconto].
scont (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCONT s. n. 1. operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei cambii, reținându-se un procent care reprezintă dobânda pentru un împrumut, pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o datorie înainte de scadență. (< it.
sconto)
scont (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scont (-turi), s. n. – Reducere, scăzămînt. –
Mr. scondu. It. sconto, parțial prin intermediul
germ. Skonto. –
Der. sconta, vb. (a efectua un scont, a conta).
scont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scont s. n.,
pl. scónturiscont (Dicționaru limbii românești, 1939)* scont n., pl.
urĭ (fr.
escompte, d. it.
sconto. V.
cont). Scăzămînt acordat creditoruluĭ care-și plătește în ainte de scadență. Scăzămînt pe care un salariat nevoiaș îl acordă unuĭ cămătar care-ĭ plătește salaru maĭ devreme rămînînd ca acest cămătar să încaseze el pe urmă salaru întreg.
Regula de scont, o regulă de aritmetică pin care obțiĭ soluțĭunea chestiunilor de scont.
scont (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scont n. scăzământ dat debitorului care face o plată înainte de scadență (= it.
sconto).
scont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCONT, sconturi, s. n. 1. Dobânda și comisionul reținute de o bancă comercială, care cumpără titluri de creanță pe termen scurt, înainte de scadența acestora. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului.
2. Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, în cazul în care plata unei obligații se face înainte de termen. — Din
it. sconto.