scondru - explicat in DEX

scondru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. – Et. nec.

scondru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCÓNDRU s. n. (mar.) lemn de formă cilindrică sau țeavă metalică lungă cu care se menține o navă la o anumită distanță de țărm. (după it. scontro)

scondru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scóndru s. m., art. scóndrul; pl. scóndri, art. scóndrii

scondru (Dicționaru limbii românești, 1939)
scóndru și șcóndru n., pl. urĭ saŭ e (cp. cu ghĭonder). Mar. Ghĭonder cu cange (de împins orĭ de tras barca). Torpilă de scondru, torpilă pusă în vîrfu unuĭ bulumac fixat în botu uneĭ vedete și care explodează pin cĭocnirea vedeteĭ cu corabia atacată.

scondru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÓNDRU, scondri, s. m. Prăjină cilindrică lungă folosită pe o navă în diverse scopuri. — Et. nec.