scolopendră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s. f. Mic animal miriapod care trăiește în locuri umede și întunecoase și se hrănește cu larve de insecte; cârcăiac
(Scolopendra cingulata). – Din
fr. scolopendre, lat. scolopendra.scolopendră (Dicționar de neologisme, 1986)SCOLOPÉNDRĂ s.f. Mic animal miriapod veninos care trăiește prin locuri umede și întunecoase. [< fr.
scolopendre, lat.
scolopendra].
scolopendră (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCOLOPÉNDRĂ s. f. mic miriapod veninos, insectivor, care trăiește prin locuri umede și întunecoase. (< fr.
scolopendre, lat.
scolopendra)
scolopendră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scolopéndră s. f.,
g.-d. art. scolopéndrei; pl. scolopéndrescolopendră (Dicționaru limbii românești, 1939)* scolopéndră f., pl.
e (lat.
scolopendra, d. vgr.
skolópendra).
Zool. Un arahnid miriapod care, în România, are o lungime de vre-o 5 centimetri, în sudu Europeĭ de vre-o 10-12, ĭar la tropice chaer pînă la 30. (C.
circîĭac).
Bot. Un fel de ferigă cu frunze lanceolate din regiunile temperate.
scolopendră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scolopendră f.
1. insectă din fam. miriapodelor;
2. specie de feregă ce crește în locuri umede.
scolopendră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOLOPÉNDRĂ, scolopendre, s. f. Mic animal miriapod care trăiește în locuri umede și întunecoase și se hrănește cu larve de insecte; cârcăiac (
Scolopendra cingulata). — Din
fr. scolopendre, lat. scolopendra.