scolie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓLIE, scolii, s. f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical.
2. (
Livr.) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă. – Din
fr. scolie.scolie (Dicționar de neologisme, 1986)SCÓLIE s.f. 1. Cântec aedic în Grecia antică.
2. Adnotare gramaticală sau critică la un text clasic.
3. Remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. [Gen.
-iei. / < fr.
scolie, cf. gr.
scholion – notă].
scolie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCÓLIE s. f. 1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental. 2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. (< fr.
scolie)
scolie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scólie (-li-e) s. f.,
art. scólia (-li-a), g.-d. art. scóliei; pl. scólii, art. scóliile (-li-i-)scolie (Dicționaru limbii românești, 1939)scólie f. (fr.
scolie, d. vgr.
shólion, care vine d.
sholé, școală). Notă saŭ comentariŭ gramatical saŭ critic scris pe marginea textuluĭ unuĭ autor vechĭ, maĭ ales grecesc (V.
glosă).
Mat. Observațiune relativă la o problemă precedentă dezlegată saŭ o teoremă demonstrată.
scolie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scolie f.
1. notă ce servă la înțelegerea textului unui autor clasic;
2. în geometrie, observațiune la o teoremă precedentă.
scolie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÓLIE, scolii, s. f. 1. (În Grecia antică) Cântec recitat cu acompaniament muzical.
2. (
Livr.) Notă filologică, istorică, critică sau comentariu pentru înțelegerea textului unui autor din Antichitate. ♦ Remarcă privitoare la o teoremă. — Din
fr. scolie.