scolast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOLÁST, scolaști, s. m. (Rar) Adept al scolasticii. ♦ Cărturar care se ocupă numai cu partea formală a unei științe, ignorând practica. – Din
germ. Scholast.scolast (Dicționar de neologisme, 1986)SCOLÁST s.m. (
Rar) Filozof-teolog din evul mediu, adept al scolasticii; scolastic. ♦ (
Fig.) Gânditor dogmatic, care judecă rigid, numai după canoane. [< germ.
scholast].
scolast (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCOLÁST s. m. 1. filozof-teolog din evul mediu adept al scolasticii. 2. (fig.) gânditor dogmatic care judecă rigid, numai după canoane. (< germ.
Scolast)
scolast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scolást (gânditor)
s. m.,
pl. scoláștiscolast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOLÁST, scolaști, s. m. (Rar) Adept al scolasticii. ♦ Cărturar care se ocupă numai cu partea formală a unei științe, ignorând practica. — Din
germ. Scholast.