scoicuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCOICÚȚĂ, scoicuțe, s. f. Diminutiv al lui
scoică. –
Scoică +
suf. -uță.scoicuță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scoicúță, scoicúțe, s.f.
1. (înv.) scoică mică; scoiculiță.
2. (reg.) partea chitinoasă care leagă capul insectelor de corp.
scoicuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scoicúță s. f.,
g.-d. art. scoicúței; pl. scoicúțescoicuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCOICÚȚĂ, scoicuțe, s. f. Diminutiv al lui
scoică. —
Scoică +
suf. -
uță.