sclifosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLIFOSÍ, sclifosesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.)
1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge; a se smiorcăi.
2. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi. –
Et. nec.sclifosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!sclifosí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se sclifoséște, imperf. 3
sg. se sclifoseá; conj. prez. 3
să se sclifoseáscăsclifosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCLIFOSÍ, sclifosesc, vb. IV.
Refl. (
Fam.)
1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge; a se smiorcăi.
2. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi. —
Et. nec.sclifosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sclifosì v. Mold.
1. a se preface că plânge;
2. a face nazuri:
se codesc și se sclifosesc CR. [Tras din
clefăì].