sclifoseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLIFOSEÁLĂ, sclifoseli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a se sclifosi; sclifosire, nazuri, mofturi, fasoane. –
Sclifosi +
suf. -eală.sclifoseală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sclifoseală, sclifoseli s. f. nazuri, mofturi
sclifoseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sclifoseálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. sclifosélii; pl. sclifosélisclifoseală (Dicționaru limbii românești, 1939)sclifoseálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a te sclifosi, mofturĭ, nazurĭ. – Și
scle- (est),
sclifoseală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sclifoseală f. pl. Mold. fasoane, nazuri:
sclifoseli femeiești.sclifoseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCLIFOSEÁLĂ, sclifoseli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a se sclifosi; sclifosire, nazuri, mofturi, fasoane. —
Sclifosi +
suf. -
eală.