sclerometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLEROMÉTRU, sclerometre, s. n. Instrument pentru determinarea durității unui corp metalic, prin măsurarea rezistenței lui la zgâriere. – Din
fr. scléromètre.sclerometru (Dicționar de neologisme, 1986)SCLEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea durității mineralelor și a corpurilor metalice. [< fr.
scléromètre, cf. gr.
skleros – dur,
metron – măsură].
sclerometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCLEROMÉTRU s. n. aparat folosit în sclerometrie. (< fr.
scléromètre)
sclerometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sclerométru (-me-tru) s. n.,
art. sclerométrul; pl. sclerométresclerometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCLEROMÉTRU, sclerometre, s. n. Instrument pentru determinarea durității unui corp metalic, prin măsurarea rezistenței lui la zgâriere. — Din
fr. scléromètre.