sclavie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLAVÍE, sclavii, s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦
Fig. Stare de totală dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o categorie socială, un individ. –
Sclav +
suf. -ie.sclavie (Dicționar de neologisme, 1986)SCLAVÍE s.f. Stare, condiție de sclav; robie; sclavaj. ♦ (
Fig.) Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. [Gen.
-iei. / <
sclav +
-ie].
sclavie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCLAVÍE s. f. 1. stare, condiție de sclav; robie, sclavaj. 2. starea cuiva care se află sub o stăpânire tiranică. 3. (fig.) dependență totală. (< sclav + -ie)
sclavie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sclavíe s. f.,
art. sclavía, g.-d. sclavíi, art. sclavíeisclavie (Dicționaru limbii românești, 1939)* sclavíe f. (d.
sclav, ca și ngr.
sklavia). Robie.
sclavie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sclavie f.
1. stare de sclav;
2. fig. starea celui robit de o pasiune.
sclavie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCLAVÍE s. f. Stare, condiție de sclav; sclavaj, robie. ♦
Fig. Stare a celui aflat sub o stăpânire tiranică; stare de asuprire; aservire. —
Sclav +
suf. -
ie.