sclai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCLAI, sclaiuri, s. n. Parte a joagărului care poartă bușteanul după ce a trecut de ferăstrău. –
Et. nec.sclai (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sclai (
reg.)
s. n.,
pl. scláiurisclai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCLAI, sclaiuri, s. n. Parte a joagărului care poartă bușteanul după ce a trecut de fierăstrău. —
Et. nec.