schizotimie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIZOTIMÍE s. f. (
Med.; rar) Schizoidie. – Din
fr. schizothymie.schizotimie (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIZOTIMÍE s.f. Schizoidie. [Gen.
-iei. / < fr.
schizothymie, cf. gr.
schizein – a despărți,
thymos – stare de spirit].
schizotimie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIZOTIMÍE s. f. constituție psihică printr-o slabă afectivitate și prin tendința spre interiorizare. (< fr.
schizothymie)
schizotimie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIZOTIMÍE s. f. (
Med.; rar) Schizoidie. — Din
fr. schizothymie.