schituleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHITULÉȚ,schitulețe, s. n. Diminutiv al lui schit. – Schit + suf. -uleț.
schituleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) schituléț s. n., pl. schituléțe
schituleț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHITULÉȚ,schitulețe, s. n. Diminutiv al lui schit. — Schit + suf. -uleț.