schior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și
f. Persoană care schiază, care practică schiul. [
Pr.:
schi-or] – Din
fr. skieur.schior (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIÓR, -OÁRĂ s.m. și f. Cel care schiază, care practică schiul (
2). [Pron.
schi-or. / cf. fr.
skieur].
schior (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIÓR, -OÁRE s. m. f. cel care schiază, care practică schiul (2). (< fr.
skieur)
schior (Dicționar de argou al limbii române, 2007)schior, schiori s. m. bețiv, alcoolic.
schior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schiór s. m.,
pl. schiórischior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIÓR, -OÁRĂ, schiori, -oare, s. m. și
f. Persoană care schiază, care practică schiul. [
Pr.:
schi-or] — Din
fr. skieur.