șchiopăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, vb. I.
Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa.
2. Fig. (
Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. –
Lat. *excloppitare.