schinuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHINÚȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane; bănică
(Phyteumia orbiculae). –
Schin (=spin) +
suf. -uță.schinuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHINÚȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe; bănică (
Phyteumia orbiculae). —
Schin (=
spin) +
suf. -
uță.