schimositură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SCHIMOSITÚRĂ s. f. v. schimonositură.
schimositură(Dicționaru limbii românești, 1939) schimositúră (est) și schimonositúră (vest.) f., pl. ĭ. Strîmbătură, afectare: nu pot suferi schimonositurile acestuĭ actor !
schimositură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHIMOSITÚRĂ s. f. v. schimonositură.