schif (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHÍF, schifuri, s. n. 1. Ambarcație sportivă foarte lungă, îngustă și ușoară, cu rame lungi și ușoare și cu scaune mobile.
2. Probă sportivă care se practică cu schiful (
1). – Din
fr.,
engl. skiff.schif (Dicționar de neologisme, 1986)SCHIF s.n. 1. Ambarcație cu vele, rame sau motor de dimensiuni mici, cu fundul plat și pescaj redus, cu proră ascuțită și pupa dreaptă, folosit pentru pescuit sau pentru sport, la cursele de viteză și de agrement.
2. Sport practicat cu astfel de ambarcații. [< fr., engl.
skiff].
schif (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHIF s. n. 1. ambarcație de dimensiuni mici, lungă și îngustă, cu pupa și prora ascuțite, folosită pentru sport. 2. probă sportivă practicată cu schiful (1). (< fr., engl.
skiff)
schif (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schif s. n., (ambarcațiuni)
pl. schífurischif (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHIF, schifuri, s. n. 1. Ambarcațiune sportivă foarte lungă, îngustă și ușoară, cu rame lungi și ușoare și cu scaune mobile.
2. Probă sportivă care se practică cu schiful (
1). — Din
fr.,
engl. skiff.