schepsis (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHÉPSIS s. n. (
Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊
Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din
ngr. sképsis.schepsis (Dicționar de neologisme, 1986)SCHÉPSIS s.n. (
Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦
Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr.
skepsis].
schepsis (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr.
skepsis)
schepsis (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)schépsis s. n. –
1. (Înv.) Analiză, investigare. –
2. Sens, semnificație.
Ngr. σϰέψις (Gáldi 248).
Sec. XVIII,
înv.schepsis (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schépsis (
fam.)
s. n.schepsis (Dicționaru limbii românești, 1939)* schépsis n., fără pl. (ngr.
sképsis. V.
sceptic).
Fam. Pricepere, minte, inteligență ( maĭ ales în loc. adv
cu schepsis):
făcut cu schepsis.schepsis (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schepsis n. pricepere, noimă:
făcut cu schepsis; cu schepsis, cu șic, cu haz. [Gr. mod.].
schepsis (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHÉPSIS s. n. (
Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊
Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). — Din
ngr. sképsis.