schelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
4. (
Înv.) Port pe malul unui fluviu;
p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
5. (
Înv. și
reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din
scr. skela, bg. skelja.schelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)schélă s. f.,
g.-d. art. schélei; pl. schéleschelă (Dicționaru limbii românești, 1939)schélă V.
șcheie.schelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)schelă f.
1. port mic pe lângă un fluviu:
schela Calafatului; 2. podiș de lemn pe care lucrează zidarii:
a căzut depe schelă bietul Ion teslariul AL.;
3. podeală:
o schelă cu trei trepte ISP.;
4. fig. fundament:
suind, palid suflet, a norilor schele EM. [Bulg. SKELA, port, grindiș (din it.
scala)].
schelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
4. (
înv.) Port pe malul unui fluviu;
p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
5. (
înv. și
reg.) Târg; piață de mărfuri. — Din
sb. skela, bg. skelja.