schelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
4. (
Înv.) Port pe malul unui fluviu;
p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
5. (
Înv. și
reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din
scr. skela, bg. skelja.