schelă - explicat in DEX

schelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (Înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (Înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. – Din scr. skela, bg. skelja.

schelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
schélă s. f., g.-d. art. schélei; pl. schéle

schelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
schélă V. șcheie.

schelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
schelă f. 1. port mic pe lângă un fluviu: schela Calafatului; 2. podiș de lemn pe care lucrează zidarii: a căzut depe schelă bietul Ion teslariul AL.; 3. podeală: o schelă cu trei trepte ISP.; 4. fig. fundament: suind, palid suflet, a norilor schele EM. [Bulg. SKELA, port, grindiș (din it. scala)].

schelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCHÉLĂ, schele, s. f. 1. Construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj. 2. Punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei. 3. Unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței. ♦ Fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate. 4. (înv.) Port pe malul unui fluviu; p. restr. debarcader. ♦ Punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă). 5. (înv. și reg.) Târg; piață de mărfuri. — Din sb. skela, bg. skelja.