scheaun(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) scheáun (rar) s. n., pl. scheáune
scheaun(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SCHEÁUN,scheaune, s. n. (Rar) Scheunătură. — Din scheuna (derivat regresiv).