scheamăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (
Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între
scheau și
geamăt.scheamăt (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scheámăt,
scheámăte, s.n. (reg.)
1. grup de sunete caracteristice, prin care câinele anunță apropierea unui animal sălbatic.
2. grup de sunete prin care unele păsări anunță apropierea unui pericol.
scheamăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (
Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. — Contaminare între
scheau și
geamăt.