scepticism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia.
2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. – Din
fr. scepticisme.scepticism (Dicționar de neologisme, 1986)SCEPTICÍSM s.n. 1. Concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism.
2. Atitudine de rezervă, de îndoială, neîncredere față de ceva. [Cf. fr.
scepticisme].
scepticism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCEPTICÍSM s. n. 1. concepție care proclamă îndoiala față de posibilitatea cunoașterii lumii obiective de către om, ducând de fapt la agnosticism. 2. atitudine de neîncredere, de îndoială. (< fr.
scepticisme)
scepticism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scepticísm s. n.scepticism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scepticism n. doctrină filozofică a celor ce admiteau în principiu că nimica nu e sigur.
scepticism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCEPTICÍSM s. n. 1. Concepție care pune la îndoială posibilitatea cunoașterii veridice a realității lumii exterioare sau, în general, a oricărei cunoștințe certe, punând accentul pe caracterul relativ incomplet și imprecis al acesteia.
2. Atitudine de neîncredere, de îndoială față de cineva sau de ceva. — Din
fr. scepticisme.