scenotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru.
2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (
1). –
Scenă +
tehnică.scenotehnic (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCENOTÉHNIC, -Ă I.
adj. referitor la scenotehnică. II. s. f. tehnica folosirii aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. (după it.
scenotecnico)
scenotehnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCENOTÉHNIC, -Ă, scenotehnici, -ce, s. f.,
adj. 1. S. f. Tehnica folosirii trucajelor mecanice și a aparaturii de scenă în teatru.
2. Adj. Referitor la scenotehnică, de scenotehnică (
1). —
Scenă +
tehnică.