scenografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCENOGRAFÍE s. f. Arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol. – Din
fr. scénographie.scenografie (Dicționar de neologisme, 1986)SCENOGRAFÍE s.f. Arta de a picta și de a așeza decorurile în teatru. [Pron.
sce-, gen.
-iei. / < fr.
scénographie, cf. gr.
skenographia <
skene – scenă,
graphein – a scrie].
scenografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCENOGRAFÍE s. f. arta de a crea ambianța plastică (decoruri, recuzită, iluminat) în teatru, cinematografie etc. (< fr.
scénographie)
scenografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scenografíe (-no-gra-) s. f.,
art. scenografía, g.-d. scenografíi, art. scenografíeiscenografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCENOGRAFÍE s. f. Arta de a executa decoruri, costume etc. pentru un spectacol. — Din
fr. scénographie.