scăunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [
Pr.:
scă-u-] –
Scaun +
suf. -oaie.