scatiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCATÍU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre
(Carduelis spinus). – Din
ngr. skathí.scatiu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scatíu (-íi), s. m. –
1. Pasăre (Fringilla spinus). –
2. (
Arg.) Agent, polițist.
Ngr. σϰαθί (Tiktin; Gáldi 248).
scatiu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)scatiu, scatii s. m. (intl., înv.) sergent de stradă
scatiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scatíu s. m.,
art. scatíul; pl. scatíi, art. scatíii (-ti-ii)scatiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scatiu m. pasăre cu pene aurii, care cântă imitând canarul
(Fringilla citrinella). [Gr. mod. SKATHI].
scatiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCATÍU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (
Carduelis spinus). — Din
ngr. skathi.scatiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)scatíŭ (ngr.
skathi). O păsărică cu pene verzuĭ (maĭ închide de cît floreanuluĭ), galbene la pept și negre la creștet și maĭ puțin de cît stiglețu (
fringilla citrinella). – Fem.
scatlică, pl.
e. E maĭ urîtă de cît scatiu și n’are pene galbene la pept, ci cenușiĭ pestrițe.