scamă - explicat in DEX

scamă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.

scamă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).

scamă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
scamă s. f. sg. (intl.) bani.

scamă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scámă (fir textil) s. f., g.-d. art. scámei; pl. scáme

scamă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scámă f., pl. e (maĭ degrabă din ngr. skámma, spumă de săpun, de cît din lat. squama, solz; it. squamma, pv. sp. pg. escama). Fire căzute orĭ zmulse din pînză (Odinioară scama de pînză albă se întrebuința la pansamente în locu vateĭ de azĭ).

scamă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scamă f. fire smulse din pânză și întrebuințate la pansarea rănilor. [Lat. SQUAMA].

scamă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.). 2. (înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și folosite la pansamente, în loc de vată sau de tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. — Et. nec. Cf. lat. squama.