scamatorie - explicat in DEX

scamatorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCAMATORÍE, scamatorii, s. f. Faptă, acțiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acțiuni; prestidigitație, boscărie. ♦ Fig. Mistificare, înșelăciune, potlogărie. – Scamator + suf. -ie.

scamatorie (Dicționar de neologisme, 1986)
SCAMATORÍE s.f. Faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcie și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte. ♦ (Fig.) Înșelătorie, potlogărie. [Gen. -iei. / < scamator + -ie].

scamatorie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCAMATORÍE s. f. faptă, acțiune care pare la prima vedere miraculoasă, dar care se bazează pe dibăcia și pe iuțeala gesturilor cu care este făcută; arta de a face astfel de fapte: prestidigitate. ◊ (fig.) înșelătorie, potlogărie. (< scamotor + -ie)

scamatorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scamatoríe s. f., art. scamatoría, g.-d. art. scamatoríei; pl. scamatoríi, art. scamatoríile

scamatorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
scamatoríe f. (d. scamator). Boscărie, arta scamatoruluĭ. Fig. Șarlatanie, pehlivanie.

scamatorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scamatorie f. apucătură de scamator.

scamatorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCAMATORÍE, scamatorii, s. f. Faptă, acțiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia și de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acțiuni; prestidigitație, boscărie. ♦ Fig. Mistificare, înșelăciune, potlogărie. — Scamator + suf. -ie.