scamator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. –
Cf. fr. escamoteur.scamator (Dicționar de neologisme, 1986)SCAMATÓR s.m. Cel care face scamatorii; prestidigitator. [Cf. fr.
escamoteur].
scamator (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCAMATÓR s. m. cel care face scamatorii; prestidigitator. (după fr.
escamoteur)
scamator (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)scamatór (-ri), s. m. – Prestidigitator, magician.
Fr. escamoteur (Candrea; Tiktin; Graur,
BL, V, 75); poate în vocalism a influențat
rus. skomuroh „acrobat”. –
Der. scamatorie, s. f. (prestidigitație).
scamator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scamatór s. m.,
pl. scamatóriscamator (Dicționaru limbii românești, 1939)scamatór, -oáre s. (indirect d. fr.
escamoteur, care escamotează. V.
escamotez). Boscar, prestidigitator, pehlivan, acela care înșeală vederea făcîndu-te să vezĭ lucrurĭ închipuite (De ex., scoate oŭă dintr’o traistă călcată'n picioare).
Fig. Șarlatan.
scamator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scamator m.
1. cel ce scamotează;
2. fig. pungaș (= fr.
escamoteur).
scamator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCAMATÓR, scamatori, s. m. Actor de circ care face scamatorii; prestidigitator, boscar. —
Cf. fr. e s c a m o t e u r.