scalpa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCALPÁ, scalpez, vb. I.
Tranz. A desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva. – Din
fr. scalper.scalpa (Dicționar de neologisme, 1986)SCALPÁ vb. I. tr. (
În trecut, la indienii din America) A jupui pielea capului dușmanului învins pentru a o păstra ca trofeu de luptă. ♦ A desprinde pielea de pe cap cu ajutorul unui instrument ascuțit. [< fr.
scalper, cf. engl.
scalp < lat.
scalpere – a tăia].
scalpa (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCALPÁ vb. tr. 1. (în trecut, la indienii din America) a jupui pielea capului dușmanului învins pentru a o păstra ca trofeu de luptă. 2. (med.) a desprinde pielea de pe cap cu ajutorul unui instrument ascuțit. (< fr.
scalper)
scalpa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scalpá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
scalpeázăscalpà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scalpà v. a smulge pielea craniului unui vrăjmaș învins (cum fac sălbaticii).
scalpa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCALPÁ, scalpez,
vb. I.
Tranz. A desprinde, a jupui pielea craniului uman, a lua scalpul cuiva. — Din
fr. scalper.