scaloi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scalói1,
scalói, s.m. și
scaloáie, s.n. (reg.)
1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb.
2. căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată.
3. varză cu căpățâna nedezvoltată.
4. grăunte.
scaloi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scalói2, -oáie, adj., s.m. (reg.)
1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent.
2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat.
3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă.
4. (s.m.) om înalt și molâu.
5. (s.m.) femeie sterilă.
6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.
scaloĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)scalóĭ m., pl. tot așa (din
saloĭan).
Munt. (Bz.) Om deșirat și slab. Femeĭe stearpă. Persoană (maĭ ales femeĭe) vioaĭe și neastîmpărată:
ce maĭ scaloĭ de fată !