scaloian (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scaloián, scaloiéni, s.m.
1. (pop.) chip de om făcut și împodobit cu flori, îngropat de copii, ca să aducă ploaia pe timp de secetă; caloian.
2. (reg.) persoană tânără, vioaie, sprintenă, neastâmpărată.
scaloĭan (Dicționaru limbii românești, 1939)scaloĭán m., pl.
ĭenĭ (din
caloĭan). Caloĭan. Persoană slabă și sprintenă:
un scaloĭan de drăcușor (Isp.). Scaloĭ, femeĭe vioaĭe și neastîmpărată.
scaloian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scaloian m.
1. V.
Caloian: scaloiene, scaloian, trupușor de dician (cântec dobrogean);
2. omuleț sprinten:
tartarul trimise un scaloian de drăcușor ISP. [V.
Caloian].