scaliolă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCALIÓLĂ, scaliole, s. f. (
Constr.) Placă ușoară întrebuințată pentru fabricarea pereților interiori în construcțiile prefabricate. – Din
it.,
fr. scagliola.scaliolă (Dicționar de neologisme, 1986)SCALIÓLĂ s.f. Placă ușoară fabricată din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, care se întrebuințează la construirea de pereți interiori ușori. [Pron.
-li-o-. / < it.
scagliola].
scaliolă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SCALIÓLĂ s. f. placă ușoară din ipsos cu zgură sau cu rumeguș, la construirea de pereți interiori ușori. (< it.
scagliuola)
scaliolă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scaliólă (-li-o-) s. f.,
g.-d. art. scaliólei; pl. scaliólescaliolă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCALIÓLĂ, scaliole, s. f. (
Constr.) Placă ușoară folosită la realizarea pereților interiori în construcțiile cu elemente prefabricate. — Din
it.,
fr. scagliola.