scaldă - explicat in DEX

scaldă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCÁLDĂ, scalde, s. f. (Pop.) 1. Loc de scăldat; scăldătoare. 2. Vas mare pentru îmbăiat; cadă. – Din scălda (derivat regresiv).

scaldă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
scáldă, s.f. – Covată, cadă: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). – Din scălda „a face baie” (< lat. excaladare).

scaldă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scáldă (pop.) s. f., g.-d. art. scáldei; pl. scálde

scaldă (Dicționaru limbii românești, 1939)
scáldă f., pl. e (d. a te scălda). Trans. Bucov. Rar în colo. Scăldătoare, baĭe (loc saŭ cadă de scăldat); o scaldă de aur (Em.), scaldă de lumină, sub scalda pulberiĭ de lună (Munt. vest, Chir. CL. 1910 jubilar, 207 și maĭ, 318), la scaldă (Vl., VR. 1924, 9, 306 și 307).

scaldă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scaldă f. Tr. Buc. baie: într’o scaldă de aur EM. [Tras din scălda].

scaldă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCÁLDĂ, scalde, s. f. (Pop.) 1. Loc de scăldat; scăldătoare. 2. Vas mare pentru îmbăiat; cadă. — Din scălda (derivat regresiv).