scâlcietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s. f. Faptul de
a (se) scâlcia; deformare; (
concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei). [
Pr.:
-ci-e-] –
Scâlcia +
suf. -ătură.