scâlcia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÂLCIÁ, scâlciez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (i se) toci încălțămintea (într-o parte); a (se) deforma.
2. Tranz. Fig. A pronunța incorect cuvintele; a schimonosi, a poci. [
Pr.:
-ci-a] –
Et. nec.