scaiete - explicat in DEX

scaiete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCAIÉTE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai¹ + suf. -ete.

scaiete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scaiéte s. m., pl. scaiéți

scaiete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
scaiete m. scaiu; scaietele popii, plantă cu florile verzi, având învelișul cu spini îndoiți la vârf (Xanthium strumarium).

scaiete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCAIÉTE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] — Scai¹ + suf. -ete.

scaĭete (Dicționaru limbii românești, 1939)
scaĭéte și scăĭéte m. (d. scaĭ). Vest. Scaĭ.