scadent - explicat in DEX

scadent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SCADÉNT, -Ă, scadenți, -te, adj. (Despre datorii, obligații etc.) Ajuns la termenul prevăzut; care expiră, care trebuie onorat. – Din scadență (derivat regresiv).

scadent (Dicționar de neologisme, 1986)
SCADÉNT, -Ă adj. (Despre datorii, obligații) Ajuns la scadență, care expiră, care trebuie plătit. 2. (Despre plante cu tulpina scurtă) Care se agață de alte plante sau obiecte cu ajutorul cârceilor. [< it. scadente].

scadent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SCADÉNT, -Ă adj. 1. (despre datorii, obligații) ajuns la scadență, care expiră, care trebuie plătit. 2. (despre plante cu tulpina scurtă) care se agață de alte plante sau obiecte cu ajutorul cârceilor. (< it. scadente)

scadent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
scadént adj. m., pl. scadénți; f. scadéntă, pl. scadénte

scadent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*scadént, -ă adj. (it. scadente). Care scade (expiră): poliță scadentă curînd.

scadent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SCADÉNT, -Ă, scadenți, -te, adj. (Despre datorii, obligații etc.) Ajuns la termenul prevăzut; care expiră, care trebuie onorat. — Din scadență (derivat regresiv).