scăpat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat.
2. Care a fost lăsat din mână involuntar.
3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie.
4. Omis. –
V. scăpa.scăpat (Dicționaru limbii românești, 1939)scăpát, -ă adj. (d.
scap). Salvat.
A face pe cineva scăpat, a-l lăsa să plece.
Vechĭ. Scăpătat.
scăpat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scăpat a.
a-l face scăpat, a-l lăsa să plece.
scăpat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂPÁT, -Ă, scăpați, -te, adj. 1. Care a fost scos dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură etc.; salvat.
2. Care a fost lăsat din mână involuntar.
3. (Despre cuvinte) Care a fost rostit în grabă, fără voie.
4. Omis. —
V. scăpa.