scăpărare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂPĂRÁRE, scăpărări, s. f. Acțiunea de
a scăpăra și rezultatul ei; scapăr. –
V. scăpăra.scăpărare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăpăráre s. f.,
g.-d. art. scăpărắrii; pl. scăpărắriscăpărare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂPĂRÁRE, scăpărări, s. f. Acțiunea de
a scăpăra și rezultatul ei; scapăr —
V. scăpăra.