scăpărăminte (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SCĂPĂRĂMÍNTE s. n. pl. (
Reg.) Scăpărători. – Din
scăpăra.scăpărăminte (Dicționaru limbii românești, 1939)scăpărămínte n. pl.
Vest. Amnaru, cremenea și ĭasca. Și f. sing.:
trage scăpărămintea (ChN, I, 160).