scăldătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă.
2. (
Pop.) Cadă, albie;
p. ext. bazin.
3. Îmbăiere, baie; scăldat.
4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. –
Scălda +
suf. -ătoare.scăldătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)scăldătoáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. scăldătórii; pl. scăldătóriscăldătoare (Dicționaru limbii românești, 1939)scăldătoáre f., pl.
orĭ. Baĭe, loc saŭ cadă de scăldat:
scăldătoare oiĭ (Biblia). În Trans. ș.a.
scaldă.scăldătoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scăldătoare f. loc sau cadă de scăldat:
ea îi puse o scăldătoare cu apă neîncepută AL.
scăldătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă.
2. (
Pop.) Cadă, albie;
p. ext. bazin.
3. Îmbăiere, baie; scăldat.
4. Fig. (Rar) Trecere a Soarelui dincolo de linia orizontului; apus. —
Scălda +
suf. -
ătoare.