scălâmba (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I.
Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâți, a se sluți. (din
zgâmboi1)
scălâmba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCĂLÂMBÁ vb. I
v. scălâmbăia.scălâmbà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scălâmbà v. a se strâmba.
scălâmba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCĂLÂMBÁ vb. I
v. scălâmbăia.