scopos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SCÓPOS s. n. v. scop.scopos (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)scópos1, scópose, s.n. (înv.) melodie, cântec.
scopos (Dicționaru limbii românești, 1939)scópos V.
scop.scòpos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)scòpos n. (azi ironic) scop:
păsările cu alt scopos ți se vor părea că sbor PANN. [Gr. mod.].
scopos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SCÓPOS s. n. v. scop.